Cu nostalgie despre desenele animate de cîndva
A scris Xiusha, femeie, 18-21 ani (10/01/2009 - 23:30)
Uneori am senzaţia că sunt cel mai copilăros tînăr de 18 ani ( chiar exagerat uneori şi în detrimentul meu). Proabil am avut o copilărie prea fericită, încît acum mi-ar fi prea dificil să mă despart definitiv, aşa pur şi simplu şi pentru totdeauna de dînsa. Vreau să rămîn copil. Poate şi de asta mă trezesc şi adorm în fiecare zi cu gîndul la o poveste( grozav îmi mai plăceau), îmi mai plac avioanele din hîrtie şi zmeii coloraţi…dar, mai întîi de toate, desenele animate!
Pregătindu-mă de un seminar pe care trebuie să-l prezint la facultate( după ce trece vă scriu cum a fost) despre “R.Moldova în context european” , am decis să vorbesc, mai întîi de toate de personalităţile valoroase din Basarabia, ambasadorii noştri culturali în lume. Nuştiu de ce(sau poate e evident) am început să caut( şi din memorie şi din Internet) despre Eugen Doga. Întîmplător sau ba, dar am dat de (prea)îndrăgitul nostru(vorbesc de întreaga noastră generaţie) desene animate “Maria Mirabela”, primul film ce l-am văzut în română şi am rămas(pentru totdeauna) fascinată.
Astăzi, după mult timp, l-am revăzut! Atît de firesc, sincer şi cu-atîta seninătate! Priveam la Oachi şi la prietenii săi şi parcă ma revedeam mică, cu două gîţe şi doi ochi mici, zbînţuiată alergînd prin casă şi strigînd de bucurie că la televizor o arată pe Maria Mirabela! Abia acum mi-am dat seama cît valorează aceas filmuleţ regizat de Ion Popescu Gopo, pe muzica lui Eugen Doga şi versurile lui Grigore Vieru, această “coproducţie româno-sovietică” cum găsesc chiar în genericul său, da, uitasem parcă că sunt şi eu din generaţia celor născuţi în URSS. Memoria mea parcă automat a început să readucă fragmente din “ce bine e ce bine, ce minunat” şi-am început şi eu să mă bucur că “albine în flori se întîlnesc, că spicul este spic, că elefantu-i mare, iar iepuraşul mic, mic” . :)
Nuştiu de ce, dar parcă m-a cuprins o stare de compasiune pentru generaţia actuală de copii care n-au văzut aceste filme, care sunt alimentaţi doar cu desene animate comerciale de la Cartoon cu monstruleţi,creaturi schimonosite, veveriţe sinugicaşe, teroare şi violenţă. Filme care nu sunt bune la nimic, n-au nici un scop educativ, ba din contra, distrug psihicul copiilor, îi predispun la acţiuni similare pseudoeroilor elogiaţi. Sunt fericită că că m-am născut în generaţia “Mariei Mirabelei” şi, dacă sincer, atît de mult duc dorul desenelor animate de cîndva…
Sursa: http://oxana90.wordpress.com/
- 23 commentarii
- Tema: Muzica si filme
Comentarii recente