Autorii care vor publica "intrebari" cu temele de acasa de la liceu/universitate, etc. se vor trezi cu conturile blocate definitiv.

Floarea de cires - Sakura, simbol al vietii scurte si trecatoare

A scris Ecce_homo, femeie, 26-30 ani (13/08/2009 - 17:12)

Floarea de cires - Sakura, simbolul meu pentrul viata cea scurta si trecatoare

S-a intamplat sa aflu despre simbolistica japoneza a florii de cires- Sakura- de la un prieten drag, Mr. Kim. Nu ma gandisem pana atunci foarte serios sa-mi fac un tatuaj pentru ca ma temeam, in primul rand, de ceea ce insemna durerea fizica.
Asa de frumos si cu pasiune ne-a povestit intr-o noapte despre viata si traditia japoneza, despre cultura tarii Soarelui rasare, despre gheise si samurai, incat m-am decis pe loc, trecand peste toate argumentele furioase ale fratelui meu.

Sakura reprezinta ideea de viaţă scurtă şi trecătoare, defineste idea de inflorire, nu doar floarea in sine. Inflorirea ciresului japonez este brusca , o explozie stralucitoare in alb si roz, totul urmat in scurt timp de inevitabila cadere a florilor care fac un covor sfant sub copacul care cu cateva zile inainte era spectaculos inflorit.
Pe covorul de flori scuturate nimeni nu calca; reprezinta suma de suflete duse a samurailor care au jurat onoare vesnica.

Inflorirea cireşilor reprezinta si începerea perioadei de plantare a orezului, alt mit, cel al vietii imbelsugate dobandite doar prin truda si suferinta, prin munca inceputa de la cel mai de jos nivel. Japonia toata crede in faptul ca florile de cires (sakura) sunt o metafora a vietii pamantene. Nepretuite in cultura japoneza sunt doua lucruri: floare de cires si onoarea samuraiului. Sakura si Samuraiul, impreuna, reprezinta moartea perfecta a adevaratului razboinic , mereu constient de natura efemera si trecatoare a vietii lumesti.

Deviza samuraiului este :”Aceasta este o zi buna pentru a muri!” Indiferent despre care dintre zilele sale vorbeste, aceasta, cea de astazi, este cea mai buna! Ca urmare, samuraiul traieste la intensitate maxima oricare din zilele sale, cu onoarea si respectul pentru cei pe care maine s-ar putea sa nu-i mai vada, dorindu-si sa moara in plina glorie, stralucind.

Mr. Kim a insistat in a-mi explica asemanarea florilor de cires cu viata noastra in care induram atat de multe greutati pentru a putea atinge cateva clipe efemare de fericire; Considera ca fericirea nu este un lucru ce se cuvenea de drept oamenilor, ci este o rasplata pentru lupta continua dusa intre credinta si necredinta, tradare si onoare, saracie si bogatie, adevar si minciuna, lupta dusa la extreme de samurai.
Mi-a spus ca in lupta aceasta dura a vietii trebuie sa stiu sa profit de bataliile castigate si sa ma bucur de fiecare zi de viata ca si cum ar fi ultima dinaintea mortii mele.

Sakura era o parte a numelui unei printese japoneze care traia in ceruri si care a coborat pe pamant in cautarea perfectiunii.
A ales sa traiasca intr-un pom inflorit, cel de cires.
A lasat nemurirea ei vesnica pentru a cauta fericirea efemera a dragostei unui barbat, stiind ca apoi va muri, frumusetea ei trecandu-se rapid precum florile de cires. Si a dorit sa moara in plina glorie, stralucind, indragostita de viata si de placerile ei. Si pentru ca nu putea avea copii, ciresul japonez care a gazduit-o a ales sa nu faca fructe.

Printesa a fost inmormantata pe varful muntelui Fuji, loc venerat pana astazi. Mr. Kim spunea ca timpul are pe munte alte valente, el simtise acest lucru. Acolo, pe munte, fiecare persoana isi are propriul timp si propria oglinda in care poate vedea cum s-a nascut, modul in care a trecut de la copilarie la adolescenta, cum se indragosteste, se maturizeaza, cum se bucura de viata.
Pe munte, in propria oglinda, fiecare vede si Moartea pe care o considera o fireasca şi binefacatoare reintegrare în natură. Mr. Kim era convins ca spiritul sau de dupa moarte ii va proteja pe cei vii din familia sa, fiindu-le alaturi.

Intalnirea cu proaspatul si fericitul bunic, noaptea in care am stat la povesti pana in zori, frumusetea legendelor si culturii de care ne vorbea, totul m-a facut sa cred ca pana atunci am trait in ignoranta.

A doua zi am hotarat sa-mi fac tatuajul si sa-mi traiesc viata ca si cand fiecare zi ar fi ultima pe care o am. Prefer cateva clipe efemare de fericire intensa, la limita riscului, decat existenta anosta si uniforma, domestica chiar, pe care ti-o da un trai caldut si banal, fara asumarea de riscuri.
Si atunci cand mi-am facut tatuajul am hotarat sa pasesc in viata doar pe ce drum voi vrea eu sa urmez, cu cine voi vrea, asa cum voi vrea. Stiu ca asta se plateste scump, dispusa sunt sa platesc oricat.

Iar legile dupa care acum ma ghidez in viata, eu mi le-am scris. Nu las pe nimeni sa mi le schimbe sau sa le corecteze, asa nu pot da vina pe nimeni pentru ce mi se intampla.
Si pentru ca nu am respectat chiar totul ce mi-am propus, eu am suferit.
Si pentru ce am respectat, generoase dragi daruri am primit.

Pentru ca v-am spus povestea, poate veti vrea si voi sa-mi spuneti cate ceva:

Care va sunt regulile dupa care va ghidati in viata? Si cine vi le-a scris?
Respectati aceste regului? Cat va costa ca sa le respectati?
Ce reprezinta cele 5 petale ale florii de cires japonez?

Autorul,
Cel care are un dezvoltat simt al echilibrului, mai ales al celui exterior.
Si care, atunci cand se clatina, a invatat sa se sprijine de umarul prietenilor sai
Chiar daca acestia au sau nu un tatuaj ….

Comentarii (11)

A scris Slick la 14/08/2009 - 18:46:13

Frumos!

:)

A scris Duncan la 15/08/2009 - 09:25:14

Pentru mine ai scris atat?
Multam!
Am zis ca prietena mea are un tatuaj, am intrebat-o ce inseamna.
Are ceva legat de zodia ei

A scris paindrops la 15/08/2009 - 13:25:02

Interesant. :]

A scris fulguta la 15/08/2009 - 16:28:27

hmmm..m-am pus pe ginduri...
e fine, sincer..

"Care va sunt regulile dupa care va ghidati in viata? Si cine vi le-a scris?
Respectati aceste reguli? Cat va costa ca sa le respectati?"
Nu exista anumite reguli dupa care sa ma ghidez in viata cotidiana, poate doar in ceea ce priveste studiile, serviciul, atit.
Chiar de exista ele, nu mai sunt scrise ele de nimeni, exista doar niste norme pe care fiecare ar trebui sa le respecte, insa ar trebui, e prea putin zis.
Nu pot sa zic ca le respect pe cele existente, ma straduiesc in orice caz, doar ca adesea le schimb, nedeviind departe.
Cit ma costa sa le respect?in dependenta...poate nimic, unele insa poate sa coste si o viata, totul e relativ, totul...si de acest lucru ma conving zi de zi!

Foarte bun articol!Merci!!

A scris spitfire la 16/08/2009 - 14:07:26

Da, reguli sunt multe si marunte. Nu intotdeauna le respect, depinde de cum m-am trezit de dimineata. Imi place sa am zborul liber fara a fi nevoita de a face asa cum se spune daca asta nu-mi convine.
Care e regula mea? Acum nu stiu daca le pot numi reguli insa ar fi sa traieste atat cat esti tanar, nu-ti pune limite prea stricte, indrazneste sa incerci ceva nou (sa vezi cum prinzi gust repede), spune te iubesc persoanelor iubite, nu uita ca viata se poate opri intr-o zi iar tu nu esti la curent cand... Fii nebuna pe cat de mult posibil... Lupta pentru dragoste, daca o ai si nu lasa mandria sa fie mai presus. Nu uita niciodata binele care iti este facut... Sunt prea multe ca sa pot sa le expun acum.

A scris &y Cript la 16/08/2009 - 14:17:25

Am un prieten inebunit de arta japoneza. El plânge la anime. :-D

A scris Abricos la 16/08/2009 - 19:49:58

am un indian tatuat.
mi-au placut intotdeauna indienii :)
chiar si astazi, chiar daca nu mai calaresc pe mustangi ei sint fideli traditiilor...
au lasat in urma o intreaga capodopera a existentei lor...

imi pace devotamentul lor, perseveranta cu care isi duceau la capat lucrurile incepute, modul de trai al lor.
in genere, au ceva asemanator cu samuraii

A scris Ecce_homo la 16/08/2009 - 20:38:49

In traditia samurailor Bushido, in codul lor de onoare consemnat fiind, a existat maxim respect pentru multe lucruri, dar mai ales pentru cei ce-si venereaza stramosii.
Indienii sunt singurii care au avut un cod similar ca si al samurailor, cu percepte mai putine, mai simple, la fel de profunde. Similitudinile celor doua culturi, putin le intuiesc...
Felicitari, Abricos

A scris Abricos la 16/08/2009 - 21:49:08

sigur ca nu le putem aprecia cele 2 culturi ca fiind mult apropiate, deoarece au un impediment geografic in fata.
cred ca natura si armonia in care traiau cu ea, ii marcheaza pe membrii celor 2 culturi ca avind ceva comun.
alta ar fi curajul care si-l manifestau in orice actiune, capacitatea de armonie cu mediul inconjurator... poate metafizica :D


nu-s expert in cultura ameridienilor. scuze :)

A scris andrathedoors la 15/07/2010 - 16:33:32

foarte misto articolul,
si eu am un tatuaj cu sakura imi pare bine sa stiu ca mai sunt si altii pasionati de acest simbol

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!