Despre Mentor...

A scris joker, bărbat, 22-25 ani (16/11/2009 - 20:01)

„Discipolul vine la tine să-ţi ceară. Tu trebuie să-l înveţi că n-are nimic de primit, că trebuie să crească. Discipolul vrea să devină iedera. Trebuie să-l laşi să fie ce trebuie să fie: chiar buruiana. Şi cel mai frumos sfârşit al tău – fertilitate! – e să te năpădească buruienile.” (Constantin Noica)

Cum să ”găsești” un Mentor?!
Răspunsul la această întrebare este foarte simplu. Fii un extraordinar Discipol. Sau elev, sau student, sau cum vrei tu să-i spui. Problema e că marea majoritate a oamenilor sunt foarte proști discipoli. Plus la asta, la început aproape toți cad în aceeași capcană. Se apucă de cerșit. ”Ajutați-mă si pe mine pentru ca vreau sa reușesc!” ”Mentorii” sunt asaltați foarte des de persoane care au tot felul de “cereri”. Doar că oamenii care sunt buni de mentori au timpul foarte limitat. Și inclusiv din această cauză ”mentorii” sunt foarte buni la testat și filtrat potențialii discipoli. Normal că trebuie să mai și dispui de abilități reale în a citi oamenii, calitate esențială pentru un ”mentor”. Iată de ce mai întotdeauna tot ce e legat de un eventual ”mentor” reprezintă o experiență dureroasă, o lecție dură pentru amorul propriu al tău, când ești scos din eprubeta în care posibil, și foarte probabil că trăiești. Totodată, cea mai mare satisfacție pentru un mentor este un discipol foarte bun. Pentru că de obicei mentorilor le face foarte mare plăcere să dea înapoi, să ofere din ceea ce ei au învățat și să îi vadă pe alții reușind.

Cum ”trebuie” să fie un Mentor?!
Și mai simplu. De obicei un potențial mentor e o persoană foarte pricepută la ceea ce face și respectată în anturajul în care activează, adică, foarte bună în domeniul în care vrei să fii și tu bun, asta dacă e sa vorbim de mentorii profesionali, ca să spun astfel. Celor pentru ”inimă și suflet” e ceva mai dificil de le dat o definiție pe măsură. Un mentor ”bun” nu te transformă într-un handicapat social sau sentimental, oferindu-ți totul pe tavă, pentru ca în momentul când te trezești singur în fața unei provocări să nu te poți descurca. Un mentor bun te provoacă, te ceartă, te ambiționează pentru ca să reușești singur. Și câteodată iți dă o sugestie, o idee sau un sfat care fac o diferență enormă. Mulți părinți fac greșeala aceasta cu copiii lor. Din dragoste încearcă să le facă viața mai ușoară, dar de fapt, efectul e cel de creangă tăiată de sub picioare, mai devreme sau mai târziu, de vreme ce nu le oferă posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile necesare pentru a avea succes în această lume. Un mentor bun știe care e secretul unei dezvoltări și evoluții armonioase, și cel mai important lucru pe care un mentor te poate învață este să crești relativ singur cu cât mai puține influențe și să-ți cultivi abilități utile și necesare pentru întreaga viață. Metaforic vorbind, un mentor bun nu-ți pune peștele în plasă, ci te învață cum să pescuiești.

În teorie parcă e destul de simplu și limpede. Însă am și câteva chestii nelămurite. Așa că, apelez inclusiv la Domniile Voastre…

Această umilă și stângace încercare de a trata măcar una din laturile, nuanțele, sau componentele dacă vreți, a unui subiect extrem de vast prin definiție, are ca muză una dintre opiniste, deși am mai avut tentative în a-mi clarifica anumite aspecte legate de concept.

Oare chiar avem nevoie de Mentori? Există ”pe bune” faza cu Mentor/Discipol sau e doar un mit? Se poate oare de delimitat clar rolul de Mentor în raport cu cel de Discipol, sau e un amestec, și joci ba rolul unuia, ba al altuia, și e doar un fel de schimb de experiență, chiar de nu e 50/50? Și se merită oare de luat în serios subiectul, sau mai bine îți vezi de viață, de vreme ce nu există așa ceva?

• 2 commentarii
• Tema: Educatie si stiinta