Vlad Tepeş – un destin distrus de trădători
A scris Tiberiu, bărbat, 18-21 ani (13/12/2009 - 22:32)
Trădarea este peste tot în lume, şi aduce cu sine o mulţime de nenorociri. Aceasta a existat din totdeauna, şi a fost la baza unor evenimente tragice din istoria lumii. Este o consecinţă a degradării omului, a individualismului, şi nu în ultimul rînd – consecinţa lipsei cultivării conştiinţei de neam.
Însă, în cazul poporului nostru, trădarea este mai mult decît o decădere morală, fiind parcă un blestem. Istoria grea a nemaului românesc este pătată nu atît de nenorocirile care au venit peste noi, nu atît de dezastrele la care am fost supuşi, cît este pătată de dezbinarea, delăsarea şi trădarea unora din noi. Am realizat ca popor o mulţime dee lucruri frumoase, cu care avem a ne mîndri, însă nu am întreprin smai nimic pentru a stîrpi această molimă - trădarea.
Cum s-ar fi scris istoria neamului românesc dacă n-ar fi exitat cîte un Iuda în clipele cele mai decisive, în momentele cînd se decidea soarta noastră? La sigur că altfel.
În acest articol voi prezenta felul în care a fost vîndut Vlad Ţepeş, măreţul voievod muntean, chiar de către fratele şi boierii săi.
Vlad Ţepeş ajunge domn în 1456. Îndată a început întărirea puterii în mîinile sale şi nimicirea pretendenţilor la tron. A reuşit să bage spaimă atît în duşmanii interni, cît şi în cei externi. Vlad a refuzat să plătească bir majorat, şi a înfruntat cu bărbăţie armatele lui Mahomed al II-lea, pricinuidu-i acestuia două mai înfrîngeri. Dat fiind că era imposibil ca să şi-l mai supună pe Vlad pe calea armelor, Mahomed va recurge la o altă tactică.
A recurs la dezbinarea românilor, ştiind că nu-i va fi greu. Cel care a acceptat trădarea a fost chiar fartele lui Vlad, Radu, numit de turci “cel Frumos”. Turcii l-au numit pe acesta domn, iar boierii s-au dat de partea acestuia, dorind un domn la uşor manevrabil. Vlad nu l-a putut înfrunta, şi s-a refugiat la Matei Corvin, care l-a închis apoi la Buda timp de peste zece ani.
Vlad Ţepeş nu şi-a mai recăpătat tronul meritat decît pentru scurt timp în 1476. Domnia strălucită a poate celui mai desciplinat voievod al românilor a fost întreruptă pe nedrept nu pe cale armată, ci prin trădare. Scurta perioadă de înflorire marală a Ţării Româneşti (corupţia ţinea de domeniul utopicului) a încetat odată cu trădarea lui Radu cel Frumos.
De aceea trebuie să urîm trădarea, şi să luăm o atitudine cuvenită faţă de trădători, conştientizînd că numai astfel vom putea avansa ca civilizaţie.
Sursa: http://stefanbolocan.wordpress.com/
- 13 commentarii
- Tema: Educatie si stiinta
Comentarii recente