Autorii care vor publica "intrebari" cu temele de acasa de la liceu/universitate, etc. se vor trezi cu conturile blocate definitiv.

Aveti grija de sanatatea Dvs.!

A scris Biannca, femeie, 22-25 ani (15/04/2010 - 10:56)

Aveti grija de sanatatea Dvs.!

Pe 18 august 1978, dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din Munchen, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trait, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte, experiente extrem de stresante. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul cat si alte boli sunt, foarte des, precedate de un eveniment traumatizant. Dar dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical. Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si care este legata, in mod particular, de un conflict-soc perfect identificabil.
Rezultatul cercetarilor sale este concretizat intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a "Diagramei stiintifice a GNM" este in lucru).
Dr. Hamer a denumit descoperirile sale "Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine", datorita faptului ca aceste legi biologice, valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei unei boli, a dezvoltarii ei si a procesului natural de vindecare. (Ca raspuns la numarul crescand al interpretarilor gresite ale descoperirilor sale si pentru a pastra integritatea si autenticitatea muncii sale stiintifice, dr. Hamer si-a protejat in mod legal materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine® (GNM - Noua Medicina Germana). (Termenul "New Medicine" nu poate fi folosit nicaieri la nivel international).
In 1981, dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa-i testeze cercetarile, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti cat si de asociatii profesionale.
La scurt timp dupa ce dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, altfel urmand a i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard. Hotarat, insa, sa-si continue munca, in 1987 a reusit sa-si extinda descoperirile, practic, la nivelul oricarei boli cunoscute de medicina.
Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si lupta pentru recunoasterea oficiala a "New Medicine". Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale dr. Hamer.

ORIGINEA BOLILOR ESTE IN CREIER
Dr. Hamer a stabilit ca "orice boala este cauzata de un soc emotional care surprinde individul total nepregatit" (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau, dr. Hamer a denumit acest incident stresant "Dirk Hamer Syndrome" sau "DHS".
Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale. Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau a teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unui pericol neasteptat, a unei perioade in care sunt private de hrana sau a unei amenintari de moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de "pierdere a teritoriului" cand isi pierde, pe neasteptate, casa sau locul de munca; pentru o femeie, un soc conflictual "in camin" poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul abandonului" poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copiii sufera deseori un soc conflictual "de separare" cand mama se decide sa-si reia serviciul sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in corelatie cu istoricul pacientului, dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata, din creier, provocand o leziune vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparatura tomografica, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii). Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata.
Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari. In timp ce "vechiul creier" (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, "noul creier" (creierul mare) este codificat cu teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, cele de separare, de identitate si cele legate de autoapreciere, de increderea si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, fie prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii unui organ, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul cat si tesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologica).
GNM "Ontogenetic System of Tumors" (Sistemul Ortogenetic al Tumorlor) ilustreaza ca organele controlate de "vechiul creier", care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului. Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).
Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul "frica de moarte", deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare ce regleaza respiratia incep, instantaneu, sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale, multiplicarea celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic bine definit, si anume, sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand, astfel, sansele de supravietuire ale organismului. Analizele tomografiilor intreprinse de dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara, de tipul inelelor concentrice, in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul "fricii de moarte", inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor, teama de moarte a fost determinata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.
Cancerul de san, potrivit cercetarilor dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul "mama-copil" sau "probleme cu partnerul". Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora. Scopul biologic al proliferarii celulare este de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind, astfel, procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale dr. Hamer arata ca femeile, chiar si cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav sau de grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau despre cel mamar este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in "vechiul creier". Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un "program biologic precis" (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului-soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesodermul noului creier. In momentul producerii conflictului-soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii ce apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele-soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului-soc nu exista, practic, nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.
CELE DOUA FAZE ALE ORICAREI BOLI
Dr. Hamer a descoperit ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare; orice boala se instaleaza in doua faze. (A Doua Lege Biologica). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume, atata timp cat acesta exista), intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta, de asemenea, cu situatii neasteptate. Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si "faza rece".
Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, categoric, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital, precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine, distinctia dintre neoplasmul malign si cel benign nu are nici o valoare. Termenul "malign" este o constructie artificiala (la fel ca si markerii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita, complet arbitrara.
Decesul cuiva pe durata fazei initiale active a conflictului este datorat, de obicei, pierderii de energie, slabirii exagerate, lipsei de somn si epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau al unui prognostic negativ, de tipul 'Mai ai doar sase luni de trait', impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii oncologici, pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.
Daca bolnavul nu a facut nici o terapie conventionala oncologica (in special chimioterapie sau radioterapie), GNM are o rata de succes de 95-98%. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale dr. Hamer au fost date chiar de autoritati. Cand dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor lui si le-a analizat. Un procuror de stat a fost nevoit sa recunoasca, in timpul procesului, ca dupa cinci ani, 6 000 din 6 500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. Ceea ce nu se intampla in cazul tratementelor conventionale...
Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului dr. Ulrich Abel (Germania), majoritatea curelor de chimioterapie au rate de succes foarte slabe. Nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic. Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie - circa 80% din totalul cancerelor - reprezinta o zona pustiita a stiintei (scientific wasteland) (Lancet 1991).
CORPUL SE VINDECA SINGUR
Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se concentreaza imediat asupra manierei de reparare, programul de vindecare fiind asistat direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. In a doua faza, cea "calda", vasele de sange cresc, incalzind extremitatile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului are loc o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier - controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou - controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau care a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase, provocate de edeme, ce protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca sunt implicate tesuturile musculare) si inflamatii. Exemple de boli ce apar doar in procesele de vindecare sunt: afectiuni dermatologice, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului, infectii (vezi mai jos).
Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoarea benigna si cea maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna. In GNM distingem, la fel, doua tipuri de tumori care, insa, sunt clasificate dupa tipul de tesut si dupa zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Unele se dezvolta exclusiv in faza activa a conflictului-soc (tumorile pulmonare, cele de la nivelul colonului, ficatului, uterului, prostatei etc.), iar altele apar in timpul procesului natural de vindecare.
In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cel ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si cel laringial, cancerul cervical pot fi vindecate si sunt fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului-soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la incheierea procesului de vindecare.
Al doilea tip de neoplasm mamar, carcinomul in situ (DCIS), intra tot in aceasta categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator ca femeia este in faza activa a conflictului de tip grija, un neoplasm in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului de separare a fost rezolvata. O femeie nu face cancer mamar fara motiv! Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact in sanul stang nu este o coincidenta.

IMPORTANTA LATERALITATII NOASTRE BIOLOGICE
Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea stabileste daca o boala precum cancerul se dezvolta in partea stanga sau in cea dreapta a organismului. Regula este ca o persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a organismului si cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau cu partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii etc. Pentru stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre creier si organism, pentru ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a corpului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastra biologica este sa batem din palme. Palma care este deasupra indica daca suntem stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer in sanul drept, un chist ovarian in ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (ori ambele), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral) ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat in momentul izbucnirii conflictului. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie de asemenea luat in calcul, pentru o evaluare exacta.

ROLUL BENEFIC AL MICROBILOR
Un alt aspect al cercetarilor dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe parcursul evolutiei bolii. Pe scurt, a aflat ca microbii - ciupercile, bacteriile si virusurile - sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera in care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutiva (A Patra Lege Biologica). Bacteria ce provoaca tuberculoza, spre exemplu, populeaza doar tesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-si mai au rostul: cele pulmonare, de colon, cele de la nivelul rinichilor, prostatei, uterului, sanului, melanoamele si mesoteliomul. Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic in timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice ori in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra cum trebuie. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina, ele pot fi diagnosticate drept cancer, ceea ce poate declansa noi conflicte, asociate cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicati in procesul de vindecare al tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, mebrana nasala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare si epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente naturale de vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusurilor, dr. Hamer prefera sa vorbeasca de virusuri ipotetice, din cauza ca, in ultimul timp, existenta lor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta cu descoperirile initiale ale dr. Hamer, care aratau ca procesele de reconstructie si regenerare ale tesuturilor necrozate sau ulcerate au loc chiar si in absenta virusurilor specifice tesuturilor respective. Dilema in care se gaseste medicina conventionala este aceea ca nu recunoaste tiparul de evolutie in doua faze al fiecarei boli, prima faza, aceea a conflictului activ, fiind, in mod obisnuit, scapata din vedere. Din moment ce microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar activitatea acestora este in mod normal acompaniata de inflamatii, febra, puroi, supurari si dureri, microbii sunt considerati rau-facatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu provoaca boli. Pana la urma, organismul nostru este cel care angajeaza microbii pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi, bineinteles, transmisi, dar ei raman inofensivi pana in momentul in care persoana este in faza de vindecare a aceluiasi tip de conflict.

PUNAND LA INDOIALA METASTAZELE
Bazandu-se pe GNM "Sistemul Ontogenetic al tumorilor", teoria larg raspandita a metastazelor, ce sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange si limfa, generand tumori si in alte locuri, este, in cuvintele dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele, in general, si cele canceroase, in special, nu isi pot schimba, sub nici o forma, structura histologica si nici nu pot sa treaca de bariera bacteriana. De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endodermica, controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mesodermica si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a coflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariu, cancerul pulmonar metastazeaza la oase, celulele cancerului pulmonar creeaza, de fapt, un gol (descompunere celulara - reversul cancerului) in anumite oase din organism. Trebuie sa ne intrebam, de asemenea, de ce celulele canceroase doar rareori se raspandesc la nivelul tesuturilor vecine, de exemplu, de la uter la cervix. Daca celulele canceroase sunt transferate prin sange, de ce nu este scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase? De ce nu sunt gasite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer?
Acum doi ani, pe 19 august 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un articol, intitulat "Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de san", care continea declaratiile revelatoare: Vanatoarea celulelor canceroase in fluxul sangvin a durat 10 ani si, pana de curand, nici o tehnologie existenta nu e reusit sa izoleze clar o singura celula tumorala, dintre milioanele de celule rosii si albe continute in orice mostra de sange uman. In afara faptului ca vanatoarea este departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu cumva acest fapt sugereaza ca ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si a speriat de moarte milioane de pacienti de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii?
Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar tumorile succesive nu sunt determinate de migrarea celulelor canceroase ce se transforma, in mod
miraculos, intr-un tip diferit de celula, ci, mai degraba, sunt urmarea noului conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala sau de socul provocat de diagnostic. Asa cum am mentionat mai devreme, un diagnostic neasteptat de cancer sau informarea cuiva ca are metastaze poate declansa o spaima de tipul fricii de moarte (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organsimului. In multe cazuri, pacientii respectivi nu supravietuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave care ii slabeste atat de mult, incat mai au doar foarte putine sanse de a supravietui chimioterapiei, care este extrem de toxica.
Al doilea tip de cancer cel mai frecvent intalnit, dupa cel pulmonar, este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt biologic legate de increderea, respectul si stima de sine. Altfel spus, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata, in mod special una ce se presupune ca se raspandeste ca focul prin organism, este echivalent cu a-i induce sentimentul inutilitatii, la care se adauga si decalcifierea oaselor (in cazul cancerelor de san, deseori in zona sternului si a coastelor). Tot asa cum se rupe un os, scopul programului
biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic in zona respectiva, pentru a ne asigura, astfel, ca suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict legat de stima de sine.

NATURA TUMORILOR CEREBRALE
Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale, impreuna cu psihicul si organul aferent, intra in faza de vindecare. Odata cu repararea oricarei leziuni apare un edem (fluid in exces), pentru a proteja tesutul cerebral care este refacut. Pe tomografie, schimbarile sunt foarte usor de observat: inelele concentrice dispar in edem si apar acum neclare si inchise la culoare. In momentul de varf al fazei de vindecare, cand edemul cerebral atinge dimensiunea maxima, creierul declanseaza un scurt si puternic impuls ce expulzeaza edema. In terminologia GNM, aceasta reglare este denumita "criza epileptica" (CE).
In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt timp, intr-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic), retraind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie rece, extremitati reci, puls accelerat si greata. Intesitatea si durata acestei crize pre-programate este determinata de intensitatea si durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm si cele epileptice sunt doar cateva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde intotdeauna de natura conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare implicata.
Dupa ce edema cerebrala a fost impinsa afara, tesutul conectiv ce ofera suport structural neuronilor se reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile celulelor nervoase care au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS). Aceasta acumulare naturala este ceea ce medicina conventionala denumeste tumoare cerebrala, o asemenea veste avand consecinte cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala nu este o boala in sine, ci un simptom al fazei de vindecare, ce se desfasoara paralel si la nivelul organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifica, aflata, simultan, in faza de reparare). Astfel ca metastazele cerebrale, de fapt, nu exista nici ele.
TERAPIA GNM (pe scurt)
Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a naturii biologice a simptomului - de exemplu, un anumit tip de cancer, in relatie cu cauzele sale pihice. O tomografie si un istoric medical complex sunt de asemenea vitale pentru a stabili daca pacientul este inca in faza activa a conflictului sau se vindeca. Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata asupra identificarii motivului socului initial DHS si stabilirea unei strategii pentru rezolvarea conflictului. Este cruciala pregatirea bolnavului si informarea lui cu privire la simptome si la procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot aparea. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile doctorului Hamer ne furnizeaza, pentru prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur ce ne permite nu numai sa intelegem, ci si sa prefiguram dezvoltarea si simptomele oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina preventiva, un aspect al GNM care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevarata preventie necesita intelegerea cauzelor reale ale bolii si aceasta este exact ceea ce cercetarile doctorului Hamer furnizeaza in detaliu.

Intelegand cele "Cinci Legi Biologice" ale cauzei si ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama si panica ce apar deseori odata cu instalarea unor simptome. Aceasta cunoastere este mai mult decat putere. Ea poate salva vieti.

Autor: Caroline Markolin
Sursa: http://germannewmedicine.ca.

Comentarii (0)

La această temă nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!