Autorii care vor publica "întrebări" cu temele de acasa de la liceu/universitate vor fi blocaţi definitiv.

Relatii interumane

A scris staby, bărbat, 26-30 ani (27/03/2013 - 19:45)

Exista o zicala in engleza si anume ca: "Familiaritatea intre doua persoane, naste lipsa de respect"
Incep sa cred tot mai mult in acest lucru pe masura ce acumulez experienta si ani in aceasta viata. Consider ca exista o linie foarte fina intre o relatie de prietenie sau amoroasa bazata pe respect pana in momentul in care persoana din jurul tau, care poate fi prieten/iubit, cunostinta, incepe sa te ia de bun, pentru ca va cunoasteti de atata timp si in unele situatii te sfideaza. Cum percepeti acest fenomen? Pe de alta parte, am impresia ca pe masura ce ridici nivelul respectului intre tine si persoanele apropiate, se produce o anumita instrainare, care duce la un limbaj si un comportament controlat. Aici luand in considerare si diferentele foarte mici intre gluma si batjocura.
Care este nivelul tolerantei voastre in ceea ce priveste aceasta situatie?

Comentarii (13)

A scris Kleopatra la 27/03/2013 - 19:59:39

Sincer, eu îs genul de om care tac și mă consum în asemena situații, pentru că mă gândesc să nu-l supăr pe bietul om care mă face de cacao sau îmi strică și mie ziua doar pentru că e nefericit și are o zi nașpa.
Dar am luat o hotărâre să nu mai suport și chiar am de gând să fac regulă cu privire la asta. Înaitne de a deschide gura o să-mi zic de 3 ori în gând ” Dacă ea poate fi nesimțită și să-mi strice ziua eu nu sunt obligată să o ascult?”. Prima dată a mers :)

A scris staby la 27/03/2013 - 20:12:41

Cand este vorba de o persoana oarecare, cu care nu interactionezi foarte mult sau ai putina tangenta, merge. Dar ce se intampla cu oamenii din jur, cu care petrecem o mare parte din timp, gen prieteni, familie? :)

A scris Opinică la 27/03/2013 - 20:15:05

Kleopatra simt si eu la fel. Aveam un coleg care mereu ma batea la cap si incerca sa-si acapareze atentie de la toti pe seama mea. Nu prea il aveam eu la inima, dar era genu de persoana lipitoare care cu una cu doua nu scapai. Imi era incomod sa-i zic ceva ca nu cumva sa il supar si in general nu imi place sa fac lumea sa se simte rau. Dar... el tot continua, continua zilnic ii intrase in deprindere. Eram tema lui de discutie unde nu se intorcea. Ma inerva pina la infinit. Credeam ca intr-o zi ma scap eu in capul lui.Eu am plecat el a ramas. Idee nu am daca si-a gasit o alta "jucarica", eu insa ma bucur ca nu i-am zis peatunci nimic. Nici nu stii omul prin ce trecea. Eu nu am murit de la asta si nu da Doamne cineva sa o faca )

A scris Kleopatra la 27/03/2013 - 20:22:51

Oooo,cu familia demult am rezolvat problema asta și am simțit o ușurare enormă. Iar dacă prietenii își permit așa ceva înseamnă că ei nu sunt niciun fel de prieteni,respectiv îi bagi la simpli oameni de pe drum.
Oamenii se urcă-n cap doar dintr-un singur și simplu motiv. PENTRU CĂ NOI LE PERMITEM ASTA.

A scris rosmary la 27/03/2013 - 20:24:57

Zic tot ceea ce-mi trece prin cap apropiatilor mei si ei fac la fel...nu stiu, eu am fost astfel educata...la mine in familie niciodata nu au exiatat scari ierarhice ...depinde cine si ce intelege prin respect...eu daca respect persoana data sunt cu ea de o sinceritate lara si nu ma constringe nici o limita, daca nu....pot fi nespus de amabila si prefacuta ca s-o fac sa creada ca o respect, pentru a obtine ceea ce vreau de la ea.
Deci, depinde de la caz la caz....uneori ceea ce poate fi interpretat drept neobrazare, defapt poate fi o stare neinabusita sau o forma mai aspra a sinceritatii...
Dar....se intimpla cind de la prea multa libertate unii ti se urca-n cap....nu consider ca in asemenea situatii e nevoie sa impui respect, astfel cum mi se pare nespus de jalnic acest fapt, dar o scuturare usoara e binevenita....si toleranta este masurabila:d:d:d

A scris IanaTonidze la 27/03/2013 - 20:28:21

Nu. Sa iubesti inseamna si sa respect. Cu cat mai aproape esti, cu atat mai mult iubesti, esti atasat, daruiesti. Daca se pierde respectul, inseamna ca nu mai iubesti si gata.

Exista si alt tip de respect, pt persoane mai in varsta, pt parinte, pt profesor. Dar se pare ca pe tine nu acest subiect te intereseaza.

Anume ca iubind o persoana iti creste in paralel si respectul, incepi sa o divinizezi, sa o simti ca o sursa de energie, ca pe un sens al existentei tale.

Eu, cel putin, asa inteleg o apropiere.

A scris Silencer la 27/03/2013 - 20:37:11

Sunt de acrod cu ce zice Iana.

Eu de exemplu, ma simt foarte prost, cand la lucru cineva mi se adreseaza cu D-voastra.... Si nu numai la lucru, dar in general in viata de zi cu zi... Pe de alta parte mie mii incomod sa zic cuiva dumneavoastra, din cei cu care sunt aproape, cu care lucrez...

La locurile precendente toti vorbeam familiar, iar aici cu colegii care sunt asa amabili, mii greu sa le zic D-voastra, chiar imi pare ca o sa-i ofensez daca le spun D-voastra (chiar daca nu e asa), din cauza acestui fapt, deseori ma sinchisesc sa ma adresez direct, spre exemplu in loc de "puteti sa imi dati" sau "poti sa imi dai" eu zic doar "am nevoie de asta", stiu ca dintr-o parte probabil par stupid, da nu ma pot control, sau decide cum sa procedez...

A scris Daze la 27/03/2013 - 21:24:34

Nu cred ca respectul si distanta sunt neaprat corelate, dar la sigur exista un tip de oameni care cred ca totul e permis intr-o relatie prieteneasca, fara sa tina cont de preferintele celuilalt. Mi se intampla si mie pentru ca de obicei sunt calma si nu mi-i greu sa fac ceva pentru oamenii din jur, dar asta nu inseamna ca nu observ cand ei incep sa se suie in cap - in asemenea cazuri ii tin la distanta cu respect rece :D

Politetea poate fi ca un scut, ii tii la distanta pe cei care au tendinta sa se bage in suflet cu pareri si pretentii nedorite, dar asta nu inseamna ca ii respecti. E normal ca daca relatia e apropiata, deja exista o baza de respect reciproc si iti permiti sa fii tu insuti fara a-ti face prea multe griji de codul de maniere - anume prentru ca deja simti instinctiv prin empatie ce se poate sau poate ti-ai sincronizat comportamentul cu cel al partenerului...

Trebuie sa tii cont de diferentele de ordin personal, persoanele interpreteaza distanta in relatie in mod diferit - eu cat de apropiata n-as fi si cat respect n-as purta, am nevoie de distanta, macar din cand in cand, nu pot sta permanent suflet-la-suflet. Cum spuneai la alta intrebare, depinde si daca esti predominant introvertit sau extravertit, desi eu nu impartasesc parerea ca introvertitii ar fi antisociali :P

A scris staby la 27/03/2013 - 21:35:35

n-am spus ca introvertitii ar fi antisociali, era doar un exemplu oarecare, ca sa scot in evidenta o nuanta, desi exista si introvertiti antisociali, dar aceasta este o alta discutie care nu face obiectul acestei intrebari :P

Un bărbat a răspuns:27/03/2013 - 21:41:45

Există o vorbă pe la noi : ”Cîte bordeie, atîtea obiceie”, dar prima care mi-a venit în gînd a fost cea a
rușilor : ”Что русскому хорошо, то немцу - смерть”. Deci, poate pentru englezi e valabil, la mine - nu.
Lipsa de respect poate fi la prima vedere, vorbim mai descătușat, mai liber, știm cum gîndește cealaltă persoană, știm ce o deranjează, îi cunoaștem gusturile etc, astfel, acea familiaritate dintr-o parte s-ar părea că lipsește, dar în interior, ambii (sau grupul) știu suficient de bine care-i sunt limitele.

E mai greu cînd este o relație proaspătă sau una care nu s-a dezvoltat natural, atunci îți faci griji față de ce poate crede amicul/prietenul. Teritoriu pare minat, de regulă se observă la cei mai maturi, cu pielea mai groasă, care sunt veșnic în gardă, dubii, suspiciuni ș.a.
Contrariul cred că e caracteristic celor mai tinerei. Familiaritatea trebuie să nască respect. În public, în situații cu o persoană terță, dar poate și în lipsa unuia dintre subiecți, celălalt poate vorbi cu ușurință despre calitățile forte, poate să-l edifice în fața celorlalți. Foarte mult depinde dacă e un prieten ”de echipă”, dacă construiește acea relație de prietenie, nu e un simplu observator sau acționar.

În final, nu sunt de acord cu multe apucături engleze, nu doar cu asta :)) Fiecare națiune își are propriul cod, unii sunt distanți ca indivizi, dar cînd sunt amenințați ca grup, sunt gata să uite de vechile supărări și să lupte pentru același scop, după ce au cîștigat, pot reveni cu ușurință la acele vechi supărări. Apoi apare și faptul cum te atîrni față de cineva care nu e suficient de sincer în relație, sau poate există vreun intrus în acel grup. Dacă odată certat, îți permiți să scoți la iveală niște secrete etc.

Acel nivel al toleranței este ”negociat” în interior și doar pentru interior. ”Prinșipii și valori”, adică îi doare în cot despre ce cred restul, par a fi sinesuficienți. (poate chiar și sunt)
În situații de criză, e suficient să dai din ochi, ca celălalt să vină și să-ți deschidă ușa, să schimbe tema, să se adreseze respectuos, să-și ceară scuze... deoarece chiar dacă obiectul poate fi o persoana terță (un eventual joc de imagine), nimic nu justifică sacrificiul imaginei prietenului în fața cuiva (unui străin).

A scris m1eme1m la 28/03/2013 - 18:43:02

Am tendinta sa iubesc tot ce e al meu din ce in ce mai mult...

Limita dintre gluma si batjocura e determinata de nivelul educatiei si capacitatea de a fi constient.
Bun subiect ai abordat staby... si delicat.


A scris Always_Dreaming, la 28/03/2013 - 22:08:47

Nu naşte lipsă de respect familiaritatea. Cel puţin, din punctul meu de vedere. Io dacă respect o persoană, ap' o respect şi gata.

Nu-mi bat joc de cei pe care-i respect, iar glumiţe facem ambele părţi. Supărarea şi etichetarea ca batjocură vine, cred, de la cât de sensibilă e persoana. Pt cineva e un fleac, pt alţii e jignire. Dacă e vba de familiaritate, bănuiesc că(,) cunoaştem peroanele cu care facem glume/pe seama cărora glumim. Atunci ar trebui să ştim şi graniţa supărării fiecăruia/fiecăreia şi să nu trecem acea graniţă cu ei pt a nu-i face să se simtă prost/umuliţi. Mai ales când vine din partea unor prieteni apropiaţi, doare.

Nu cred că familiaritatea şi nonrespectul au legătură. Putem fi formali cu X, dar asta nicidecum nu înseamnă că îl respectăm (îl putem chiar dispreţui).

Pt mn limbajul formal e asociat cu 3 situaţii:
1. Respect pt o persoană în vârstă cu care nu mi-aş permite să vb informal şi/ori o persoană cu un statut social înalt (preşedinţi, directori, şefi, căpitani, staruri etc.)
2. De a vorbi formal cu persoane necunoscute în vârstă (codul bunelor maniere).
3. Distanţare. Mai ales pt cei de-o vârstă cu mn care-mi cer să le vb formal. Nicio şansă de apropiere.

A scris nasea la 30/03/2013 - 10:34:42

depinde cu ce persoana.
daca pana la acea familiaritate, respectul manifestat de acea persoana era o simpla fatarnicie, atunci familiari devenind, va iesi la iveala atitudinea adevarata a persoanei respective fata de tine.
cum poate sa dispara respectul daca nici n-a fost niciodata?

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!