Autorii care vor publica "întrebări" cu temele de acasa de la liceu/universitate vor fi blocaţi definitiv.

Prieteni

A scris staby, bărbat, 26-30 ani (16/04/2016 - 13:17)

Ce fel de prieteni aveti? Mi-am dat seama cu timpul, ca exista mai multe tipologii de prietenii, dar nu vreau sa despicam firul in patru. Am inteles ca pe masura ce trece timpul, iti dai seama ca tot mai putini prieteni ai si mai multe cunostine, dar nici subiectul acesta nu voiam sa-l ating azi. :) Eram doar curios daca sunt aceleasi persoane cu care va intalniti frecvent, in weekend, in timpul saptamanii sau sunt prieteni de ocazie, cu care nu tineti legatura des :) Cati prieteni apropiati v-ati facut in ultima perioada? Aveti mai multi amici sau prieteni? Prea multe intrebari, dar se pare ca imi alearga degetele pe tastatura in timp ce gandesc. Ati inteles ideea oricum :))

Comentarii (19)

A scris Alidda la 16/04/2016 - 17:55:05

Am o prietenă apropiată cu care prietenim de mult timp.

Restul sunt fie persoane pe care le cunosc din copilărie sau din liceu, fie persoane cu care contactez zilnic - toţi intră în categoria amicilor/colegilor, dar oricum îi numesc prieteni.

Îmi place să prietenesc cu băieţii, doar că mi se pare aproape imposibil să ai un prieten băiat care să nu vrea ceva mai mult, de aceea asemenea "prietenii" sunt de scurtă durată. :)

A scris staby la 16/04/2016 - 18:07:31

Poate nu in cazul tau, dar e posibil, depinde mult si de aspectul fizic :)) Dar asta e deja o alta discutie :)

A scris Alidda la 16/04/2016 - 18:10:52

Problema e că un băiat nici nu se împrieteneşte cu o fată dacă nu-i place aspectul fizic. :))
Bine, poate sunt şi excepţii.

A scris staby la 16/04/2016 - 18:37:44

Exceptia ar fi ca ea sa se imprieteneasca cu el, din acelasi motiv mentionat de tine mai sus :))

A scris nasea la 16/04/2016 - 19:21:39

Îmi place și mie să petrec timpul cu băieții... M-am îndepărtat de prietenele-fete când am început să petrec mai mult timp cu amicii-băieți. Nu prea am interese tipice ”fetești” de aceea mă plictisesc rapid într-o companie de fete...
În copilărie părinții refuzau să-mi cumpere mașini (că-s pentru băieți :/), dar îmi cumpărau păpuși cu care jucam maximum 3 zile până nu mai puteam inventa nimic ce să fac cu un obiect static.
Băieții sunt mai interesați de tot felul de jocuri: sportive, intelectuale, de noroc, strategice... Ador jocurile.
Fetele mai mult scarpină limbile prin parcuri și cafenele - eu nu-s mare vorbăreață...

Când ai iubit, nu prea simți necesitatea să mai ai un prieten foarte apropiat cu care să discuți pe orice temă... Cu un prieten ne vedem cam o dată la 2 zile, e unul din cei mai de încredere și integri oameni pe care îi cunosc. Mai am și alți amici/cunoștințe, cu care ne vedem cam o dată sau de două ori pe săptămână...

A scris Pears la 16/04/2016 - 19:30:40

Eu am cea mai buna prietena de aproape 10 ani. Si acum de 2 ani nu neam vazut dar vb in fiecare zi. Asa prieteni buni nu mai am, dar tot in ultimii 2 ani am intilnit fete cu care am devenit destul de apropiate, ne scrim 1-3 dati pe luna dar putem sa vb despre orice! Prieteni baieti nu am, nu mi se primeste doar prietenie dar nici nu vreau. Despre sport sau alte chestii mai barbatesti vb cu sotul si mi-i de ajuns.

A scris skorpion la 17/04/2016 - 08:07:51

Am 2 prietene adevarate: mama si sora.

Am foarte multe cunostinte care suplinesc functiile de prieten partial, diferit si la timp.

Am 2 prietene care sunt mai mult decit cunostinte, au un rol si un loc aparte.

In general toata lumea mi-i prietena....:))))

A scris KirKKe la 18/04/2016 - 09:13:59

De tot felul ... De scurta durata , de lunga durata
Cu care ma vad zilnic nu sunt neaparat " mai prieteni" decat acei cu care ma vad o data in 10 ani ...
Sunt adepta ideiei ca orice om care apare in viata ta are cu sine un dar pt tine , fie unul placut sau mai putin , dar cu siguranta un dar de care ai nevoie anume in acel moment al vietii

A scris mandala la 18/04/2016 - 09:19:14

În timp mi-am schimbat viziunea față de prieteni, cum mi-am schimbat-o față de mine, și față de oameni în general. Omul e o ntaură relativă cum nu ai da, și cred că asta e important într-o prietenie -- adică să înțelegi că în orice momente omul de lîngă tine poate să cedeze, să te trădeze, și, tu/eu la rîndul meu, să îmi schimb atitudinea. Într-o situație de cumpănă.

Cu toate astea am „prieteni” cu care menținem dialogul deja mai mult de un deceniu. Ne întîlnim cît de des putem, și de fiecare dată cînd o facem avem despre ce discuta. Femei, artă, filme, cărți, viziuni de prezent și viitor. Unica dolianță față de ei, mi-aș dori să aibă un IQ mai mare. Iertat să fiu, toți îmi par din ce în ce mai superficiali. (((

Cel mai bun prieten al meu rămîne Fratelo.

A scris snoopyk! la 18/04/2016 - 11:28:10

De tot felul, am și care mă sună doar când ceva-i doare, am și care mă sună să mă strice din lucru :) Cu fiecare din ei mă leagă careva aventuri din trecut, cu unii am muncit cot la cot, am mâncat din aceeași farfurie ani dea rândul, am trecut alături de ei prin greutăți, acum chiar dacă drumurile noastre s-au despărțit nu pot să spun că nu mai suntem prieteni, dar comunicăm mai rar.
Nuștiu de ce, dar am prieteni mai noi alături de care nu am trăit atâtea evenimente, nu i-a verificat soarta să-i văd la ce sunt gata pentru mine, dar am încredere în ei :)
Și mai o categorie de prieteni, ăștia-s elita cum s-ar zice, cu ei nu mă tem nici dacă mă duc în iad :)
Însă cel mai cel mai bun prieten este soția:)

A scris freedom la 18/04/2016 - 13:10:03

Priteni cu anii tot mai putini, familia iti sunt cei mai buni.
Din astea multi selectia le face viata... odata ce sunt mai putine interese comune si prietenia no sa mai fie cum a fost.
In final cei care mai raman sunt cei mai buni!.. in MD le spui cumatri :D
Se pare ca nu mai este asa cum a fost... da si viata nu mai e asa, acum familia munca si rare ori ne permitem sa ne mai intilnim. noroc avem ca in tara asta sunt asa de multe obiceiuri !

A scris voglio_volere la 18/04/2016 - 13:43:31

Pe la 20 de ani mi-am dat seama si am realizat ca am foarte putini "prieteni " . Prietenii Cei mai buni imi sunt mama, Matusa si iubitul. Am 2 prietene pe care le cunosc Din copilarie, cu care am pierdut relatia pentru citiva ani, Din cauza distantei, apoi am reluato si nimic nu s-a schimbat . In ele am in credere Maxim a cu toate ca ne vedem/auzim rar. Restul sunt cunoscuti cu care, impreuna ci iubitul, iesim la ocazii, in week end, avem mereu despre ce discuta si ne distram impreuna. Apoi am o prietena don copilarie care s-a schimbat intr-atit de mult ca nu o mai recunosc, imi era Cea mai buna prietena, necatind ca eram departe una de alta, iar acum nu mai am ce vorbi cu ea, mi se pare atit de straina si chiar imi pare rau. ...dar asta este....

A scris ioan7 la 18/04/2016 - 17:21:53

O adevarata filozofie,haha!

A scris after dark la 18/04/2016 - 18:57:13

Nu am prieteni mulți. Am început să apreciez mai mult calitatea și nu cantitatea. Am cunoscut partea ipocrită a ființei mele și a altora și am așa un fel de antipatie față de prietenie în tot sensul ei.

A scris ioan7 la 18/04/2016 - 19:35:28

Nimeni nu cred ca are mai mult de 2/3 prieteni foarte buni,in rest,amici,prieteni,colegi s.a.m.d.
Familia e alta poveste;noapte buna!

A scris behappy114 la 20/04/2016 - 07:40:50

Dea lungul celor 23 de ani ai mei m-am convins ca cei mai adevarati prieteni raman a fi : Sora mea , Mama si Tata, la orice ora , oricind am nevoie.
Mai este si prietena mea dintotdeauna cu care avem o legatura speciala.
In rest am amici ,cunoscuti - o multime , printre care atit baieti cit si fete.

A scris celine la 20/04/2016 - 21:48:03

Am citiva prieteni-prieteni :) . Doi, trei inca din copilarie si apoi din facultate. Am putini prieteni, dar buni. Pretuiesc si tin la aceste persoane ca la niste membri de familie. Sper sa rezistam timpului, greutatilor si in special diferentelor. In rest am cunostinte, colegi, amici. Aceasta categorie de oameni : petreci timpul frumos insa nu poti avea incredere. Testat chiar recent acest principiu.

A scris patrunjel la 22/04/2016 - 08:29:28

As fi vrut sa am mai multi, dar... din pacate 1-2 si atat. Dupa ce am fost tradata de asa-zisele "prietene" am cam pierdut increderea si am rupt toate relatiile, am ramas doar la formula "salut, ce faci?" si atata tot...
La liceu, universitate si acum la munca comunic mult mai mult cu genul masculin, nu stiu de ce dar mi-e cu mult mai usor sa am relatie de amicitie cu genul masculin decat cel feminin. Femeile sunt mai invidioase, simti cum te sfedelesc cu privirea si cum se aduna pe la pauza mai multe ca un roi de viespi si barfesc...

Poate daca m-as fi nascut baiat ar fi fost totul mult mai simplu, cine stie...

A scris Serjant la 03/06/2016 - 16:46:03

1 ( treb de scris zece caractere ca sa fie postat raspunsul)

Un prieten doar am

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!