Autorii care vor publica "întrebări" cu temele de acasa de la liceu/universitate vor fi blocaţi definitiv.

Echilibru între postul de muncă și viața personală

A scris after dark, femeie, 26-30 ani (02/02/2017 - 22:16)

Echilibru între postul de muncă și viața personală este visul tuturor. Știm foarte bine cît de important este în drumul spre o carieră de succes să dăm dovadă de o multitudine de capacități în diferite aspecte, disponibilitate și dedicație maximă, adică ore peste program sau schimbări neprevăzute, tururi în weekend et cetera, et cetera. Toate astea ne pot răpi clipe neprețuite din viața personală, ne pot duce la epuizare fizică și psihică sau, pur și simplu ne pot împiedica să avem o viață personală sănătoasă.
Întrebarea este cum faceți față să îmbinați aceste două elemente, cînd întîmpinați greutăți, apare pe alocuri vreun simptom al renunțării?

Comentarii (10)

A scris adelle la 04/02/2017 - 10:15:25

O, eu cred că sunt specialistă la capitolul DEZechilibru între muncă și viața personală. Era o vorbă pe care am găsit-o pe internet - „Dacă ai probleme în viața personală, mai ia-ți un un loc de muncă: n-ai viață personală, n-ai probleme!”
Nu știu sincer cum alții reușesc să aibă timp de prieteni și să facă treabă bună la serviciu. Presupun că e greu, de la greu în sus.
Eu cred că avem perioade în care munca și succesul în muncă ne oferă o validare pe care viața personală nu poate să o ofere. Și apoi vine o perioadă în care se întâmplă invers: armonia din viața personală înseamnă mai mult decât cariera, și asta ne face să ne simțim împliniți.
La mine nu au apărut simptome ale renunțării, dar sunt momente în care stresul de la muncă mă ajunge și simt un început de surmenaj, și atunci mai pun o frână. Dar mă apuc repede iar de aceleași lucruri, pentru că în fond consider că mai devreme sau mai târziu tot murim, și e mai bine să mori făcând ce-ți place. :)

A scris nasea la 04/02/2017 - 20:21:48

Nu prea am învățat să le combin, dar viața personală & distracțiile sunt mereu prioritare și din cauza asta suferă lucrul, uneori. Deși am posibilitatea să ”port” lucrul cu mine, oriunde, se întâmplă să mă cuprindă lenea, să nu mă pot concentra și să nu lucrez niciun minut ziua întreagă... Probabil din cauza la ADD.

A scris hoinarr la 05/02/2017 - 00:47:12

Eu mi-am luat picioarele-n mîini și am plecat de la serviciu. Mi-am făcut cadou de revelion căci demult plănuiam să plec... și am făcut-o cînd șefii mei se așteptau cel mai puțin.
Nu zic că-mi suferea atît de mult viața în afara lucrului, dar mă simțeam un robot pentru care fiecare zi de lucru are un program care sfîrșește la o oră necunoscută. Pe lîngă aceasta ziua de sîmbătă ca zi de lucru e ceva incomod și irațional. Aveam weekend-urile programate pe cîteva săptămîni înainte. Eram lipsit de acea plăcere și renaștere de energie vineri după amiază cînd știi că se sfîrșește săptămîna și mîine-poimîne te dedici ție și plăcerilor tale. Sau poate știți voi acea senzație cînd duminică dimineața ești odihnit și, în dependență de timp, îți organizezi o mini călătorie sau escapadă de weekend?!

Poate să fi avut soție și copii nu era să zic asta și să mă simt liber fără serviciu dar totuși viața trebuie să o trăiești și nu să o dedici venitului unui moș cu obrazul gros.

Life is to short for a wrong job!

A scris nasea la 05/02/2017 - 01:10:40

hoinar, și ce faci acum?

A scris _Panika_ la 05/02/2017 - 12:47:05

pe mine mă aranjează ceea ce este acum, cred că aproximativ am găsit echillibrul... urmează doar din când în când să-i fac upgrade :-)))

A scris Daze la 08/02/2017 - 18:07:02

Sunt în plina criza de renunțare și căutare de alt job, dar încă nu am apăsat pe trăgaci :D
Kudos hoinar și succese!

A scris skorpion la 10/02/2017 - 21:59:04

Inca caut acel echilibru... Mi-i greu sa inclin balanta, plus ca au aparut circumstante care au ingreunat situatia. Totusi, am inceput sa fac pasi unul cite unul in gasirea unei solutii. Mi-as dori sa fie si lupul satul, si oaia intreaga, dar inteleg ca daca vrei sa faci un lucru bine, trebuie sa renunti la ceva. Nu poti sa le ai pe toate in acelasi timp, deaceea este indicat sa iti revizui prioritatile periodic...:)

A scris KirKKe la 17/02/2017 - 23:12:30

ahh... eu cand sunt gata sa plec de la un servici, simt acelasi entuziasm euforic care il am si atunci cand a\sunt abea la inceput))
imi plac provocarile si schimbarile de acest gen... mai ales cele insotite de goosebumps)))

eu probabil sunt mai rabdatoare, pot rabda periaode lungi de la primul gand de renuntare pana la renuntarea propriu zisa

prin greutati ,spre stele )

A scris snoopyk! la 19/02/2017 - 14:37:48

Pe mine exact acest echilibru mă împiedică să am un singur job care să-mi aducă sume frumoase de 5 cifre.
Ca atare și acum foarte solicitat la serviciu, însă mă pot rupe de acolo când familia mea are nevoie de mine, când trebuie să rezolv întrebări personale sau nu mă pot trezi dimineața. Mie mi-a intrat în sânge aceasta libertate, și nu-mi pot închipui cum aș putea să stau închis în oficiu de la oră la oră, necătând la aceea să am uneori ocazia să lucrez și peste 30 ore în oficiu. Și ca atare eu sunt un om extraordinar de leneș, îmi place să fac tot lucrul într-o zi și pe urmă să mă ocup cu fel de fel de chițibușuri, iar salariu să vină stabil, indiferent cu ce mă ocup eu și unde mă aflu eu.

A scris mandala la 01/03/2017 - 00:36:31

nu știu, dar chiar acum am băut un păhărel cu marea impresie că merge așa cum trebuie -- pentru că oficial nu lucrez nicăieri și pentru că azi mi-a venit o comandă cu care am să mai pot sta o lună neangajat. Libertatea e o chestie tare magică. Una care te dă în apă rece, și în care te simți tare viu, parte dintr-o lume e reală. Dacă am facturile achitate și niște mîncare în frigider, pastă de dinți în tiubic -- mă simt tare fericit. încă trăiesc iluzia că totul o să meargă. Sunt criminalul propriilor vise.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!